M.M.

M.M.

Die Linien in meiner linken Handfläche
ähneln auf verblüffende Weise denen in meiner rechten.
Ich weiß nicht, was die Chiromanten darin lesen.
Es ist, als wäre ich betend auf die Welt gekommen.

M.M.

Liniile din palma mea stîngă
seamănă uimitor cu cele din palma mea dreaptă.
Nu știu ce înseamnă pentru chiromanți asta.
E ca și cum aș fi venit pe lume în rugăciune.

Gedicht über Abwesenheit

Unsere Tage und Gedichte über Abwesenheit.
Mit Mühe haben wir uns eine Utopie errichtet.
In der Bauphase
haben wir sogar unseren genetischen Code verabscheut.
Wir haben mit dem Skalpell gearbeitet, mit Hochmut und Demut.
Dem stürmischen Leib des Lichts,
das uns nun unter den geröteten Lidern ruht
(einsam und sehr abwesend),
sind wir Schritt für Schritt nähergekommen.
Doch der Morgen ist jetzt ein anderer.
Und ich, in einer fast lebendigen,
vor Aufregung fast zitternden Erinnerung
die Zeichen anderer, von Angst erstickter Morgen tragend,
ich schreite voran (als sei es im Traum)
zum vergessensten Ort: zum Rosengarten
aus den Seiten eines anderen, entstehenden Buches.
H i e r ist der Morgen ein anderer.
Vielleicht wahrhaftiger,
näher am Sinn,
am Ort der Geburt und des Todes.
Vielleicht der letzte.
Einsam und sehr abwesend.

Poemul despre absență

Zilele și poemele noastre despre absență.
Ne-am construit cu greu utopia.
Ne-am detestat până și codul genetic
în timpul construcției.
Am lucrat cu bisturiul, orgoliul și umilința.
Ne-am apropiat din ce în ce mai mult
de trupul furtunos al luminii
care acum ne zace sub pleoapele înroșite
(singură și foarte absentă).
Dar acum dimineața e alta.
Iar eu, purtând într-o memorie aproape vie,
aproape palpitând de emoție,
semnele altor dimineți înecate de spaimă,
eu înaintez (și parcă în vis)
spre locul cel mai uitat: grădina de trandafiri
din paginile altei cărți în construcție.
Aici dimineața e alta.
Poate mai adevărată,
mai aproape de sens,
de locul nașterii și al morții.
Poate ultima.
Singură și foarte absentă.

Nachtlied

Ich denke manchmal an die Bäume,
worauf Mandelstam seine Gedichte schrieb
in den letzten Jahren seines Lebens.
Wie haben sich die Gedichte dem pflanzlichen Rhythmus der Bäume eingefügt
nach dem Tod des Dichters? Was für Blätter haben diese dann getrieben?
Und wie haben sie die Schrift, jene Schrift, aufbewahrt
bis heute, den Winter über?

Nachtlied [Original-Deutsch]

Mă gândesc uneori la copacii
pe care Mandelștam își scria poeziile
în ultimii ani de viață.
Oare cum s-au integrat ritmului lor vegetal
după moartea poetului? Ce fel de frunze au dat?
Și scrisul, scrisul acela, cum l-au păstrat
până azi peste iarnă?

Übersetzung aus dem Rumänischen: Alexandru Bulucz